Efecte secundare

Am resimțit în aceste ultime săptămâni că deodată sunt mult mai distant de fenomenul fotbalistic românesc. Îmi aduc aminte că atunci cânt sezonul începuse anul trecut, mi-am dat silința să văd cât mai multe meciuri, să pot să-mi creez o imagine vizavi de raportul de forțe din campionat. În 2008, debutul sezonului a trecut în tăcere, pe de-o parte pentru că sunt abonat UPC, pe de altă parte pentru că nu campionatul este elementul de interes maxim pentru următoarele două luni - deși, țin să menționez, este esențial să nu fie neglijat prea mult ("odihna" pentru finala de cupă de acuma doi ani n-a dat roade, așa cum și odihna multor echipe de top la EURO le-a scos din ritm). Deci în ceea ce ne privește, trebuie doar să ne vedem de treabă și să sperăm că Uhrin va reuși să definitiveze un prim unsprezece în timp util, în ciuda amânării disponibilității anumitor jucători din considerente financiare.

Revenind la ceea ce mă frapează, îmi dau seama că pe lângă motivele menționate, această lipsă de interes nu poate să nu se tragă și din scandalurile de acuma câteva luni, precum și a devalorizării "cuvântului" în ceea ce ne privește. Presa nu mai prezintă niciun interes deosebit, din mai multe motive: fiindcă cei din conducere nu ne pot comunica nimic consistent, dosarul palmaresului nu înaintează decât din colț în colț, în timp ce până și declarațiile șablon ale jucătorilor și-au pierdut farmecul (de remarcat că nu contează de unde vii, cu aceleași platitudini ești obișnuit). Iar în ceea ce privește cea din urmă chestiune, nici nu este vina jucătorilor, ci aceasta este natura lucrurilor - din piatră seacă nu scoți apă, iar dacă am avea pic de demnitate și respect față de toți cei implicați în acest pseudo-fenomen sportiv, nici n-am încerca. Adică, dacă dorim să regăsim respectabilitatea pierdută cu mult timp în urmă.

În fine, de fapt nu scriu decât mai multe cuvinte goale, platitudini de altă factură, fiindcă problema consumului mediatic este una bine-cunoscută. Și de fapt nu e o anormalitate să vezi că oamenii cumpără tam-tam și nu informații reale, fiindcă așa e peste tot. Ceea ce este anormal însă e că în lumea largă poți să alegi între produse, așa cum sunt ele, în funcție de cele care te definesc, în timp ce la noi autocrația debilitantă a senzaționalului nu mai lasă loc de nimic. Și din această cauză mă descopăr mai distant față de fotbal și îmi caut refugiul în sporturi mai puțin terfelite - afară, pentru că nu sunt la fel de bănoase, la noi pentru că nu e loc de o rubrică de ziar pentru ele.