Despre campionii din noi - şi din alţii

Nu mi se par corecte atacurile la jucători, cum că n-ar fi vrut să câştige ieri sau că nu au dat tot ce puteau. Dat fiind că ne aflam în improbabilitatea de a putea întoarce eşecul cu Unirea Urziceni, mi se pare că mult discutata menajare este o scuză suficientă. Am considerat că această Cupă a României trebuia sacrificată încă de la meciul cu Bistriţa, pentru că ne va stoarce de forţă pe acest final, dar nu îmi imaginam contextul fizic în care ne vom afla în ultima etapă. Nu e plăcut, dar e doar normal să ştii când să tragi linie şi să-ţi stabileşti prorităţile, ceva ceea ce noi nu am făcut în prima fază. Declaraţiile bombastice ale lui Iancu au fost, ca de obicei, iresponsabile şi lipsite de pragmatism, dar nu mai are rost să le discutăm acuma.

Aceştia sunt jucătorii care ne-au dus pe doi, deşi niciunul dintre noi n-ar fi sperat asta la începutul sezonului. A-i acuza acuma că nu vor, că nu-şi dau sufletul, mi se pare manifestarea unei mari frustrări, frustrare pe care o împărtăşesc, însă care nu trebuie direcţionată către absolut toţi cei care au ceva de-a face cu Poli. Nu cred că are rost să vorbesc despre rolul antrenorului în a motiva jucătorii şi a-i ţine în priză. Normal că nu îi scuză, în vreun sens absolut, dar noi nici nu discutăm aici despre absoluturi, ci despre realitatea asta amărâtă în care vieţuim.

Nu voi spune că am fost fantastici, pentru că deşi am fost dintr-un anumit punct de vedere, ar înseamna să ignor că un egal cu Unirea ne punea în poziţia de mari favoriţi la campionat. Nevorbind despre un meci de acuma trei luni, ci despre un meci în penultima etapă, simţul de nerealizare este şi mai mare.
În acelaşi timp însă, trebuie recunoscute meritele celor care au evoluat exemplar în mare parte a acestui campionat. În spiritul consecvenţei, trebuie evidenţiat că deşi jucătorii sunt cei de pe teren, dacă le găsesc scuze pentru un asemenea sfârşit de campionat, înseamnă că de fapt antrenorul este cel care dă tonul - cel puţin la Poli. E o chestie la care trebuie să se gândească, pe viitor, mulţi dintre cei care sunt acuma în lotul nostru, nu atât ca pe o lecţie de fotbal, cât ca pe o lecţie de moderaţie. Nu vreau să acuz pe nimeni că nu şi-a văzut de treabă, fiindcă nu ştiu să fie aşa, dar vreau să evidenţiez faptul că oricine acceptă acest discurs pe care l-am produs, oricare dintre fotbalişti, în general, care recunoaşte realitatea ca fiind aceasta pe care am descris-o, păi acesta îşi asuma poziţia de pion, care nu poate funcţiona eficient decât atunci când are pe cineva din spate care ştie să-l împingă. În lumea "de zi cu zi", e o chestiune acceptată de toţi, doar în fotbal persistă anormalitatea în care angajaţii sunt peste manager.

Cât despre campionii României, pe mine mă întristează în general când o echipă câştigă ceva şi nu există nimeni în afară de cei implicaţi şi alte câteva zeci de oameni care să se bucure de această reuşită. Dar din punct de vedere fotbalistic nu prea avem ce discuta, căci am fost învinşi când puteam să tranşăm lupta, chiar de a fost cu Bergonzi cu tot.

Sentimentele mele faţă de Marian Iancu sunt bine ştiute de multă vreme. Nu vreau să le rediscut, precum nu vrea nici să discut faptul că, în mod cert, cu BKP pe piept, ne-am stabilit undeva sănătos în primele şase echipe ale campionatului. Totul se rezumă la de unde găsim satisfacţia în fotbal - şi, de ce nu, în viaţă. Mi se pare un compromis asemănător celor din ultima vreme să urli către cer "Iancule, adu un antrenor şi lasă-l să-şi facă treaba", pentru că dacă nu s-a întâmplat cu Dusan Uhrin, chiar nu ştiu cu cine se va mai întâmpla. Spune asta pentru că nu cred că şansa ne va mai arunca în cale un antrenor precum Dusan în viitorul apropiat, la fel cum am mari dubii că noi ne dorim cu adevărat ceea ce Iancu declară că ne dorim. Dar şi această discuţie a trecut prin atâtea guri că mi-e silă de ea.

N-avem ce face, să vedem ce ne rezervă viitorul: mai e un meci extraordinar de important, pe care eu cred că putem să-l câştigăm, şi aştept cu oarecare indiferenţă decizia de astăzi a prietenilor de la TAS.