Ordinea de zi

Iată-ne tot aici, după o noapte de istorie, şi deja trebuie să privim înainte - precum şi să reflectăm asupra celor întâmplate.

În primul rând, ar trebui să aruncăm o privire la posibilii adversari din turul următor. Este vorba de Arsenal, Lyon, Sporting, Panathinaikos şi VFB Stuttgart. Cu orcine am nimeri, nu vom fi favoriţi, dar rezultatul obţinut în compania Şahtiorului ne dă speranţe că o calificare este posibilă. Panathinaikos şi Sporting s-au chinuit să treacă de turul acesta preliminar, în faţa unor adversari care sunt de nivelul nostru. Stuttgart, ca o reprezentantă a fotbalului german, nu reprezintă o forţă de temut, mai ales atunci când se află în aceeaşi urnă cu Arsenal. Aş spune chiar că şi Olympique Lyon lasă loc de vise, ei nefiind aceeaşi echipă care acuma doi, trei ani făcea ravagii prin Europa. Astfel rămân doar londonezii, pe care nu mi-aş dori sub nicio formă, cel puţin nu în speranţa obţinerii unei calificări. Uitându-mă la numele echipelor cu care împărtăşim urna a doua, trebuie să evidenţiez că ne aflăm într-un cadru foarte frumos, alături de Fiorentina, Celtic, Atletico Madrid şi Anderlecht, şi că oricare din aceste echipe are şanse să învingă formaţiile din prima categorie valorică. Cert este că nu vom mai avea avantajul elementului surpriză, dar aceasta este o pierdere calculată până la urmă, dat fiind că ne-am dat de gol eliminându-i pe Şahtior. Orice s-ar trage la sorţi mâine, va fi o dublă manşă grozavă, indiferent de deznodământul ei.

Despre meciul de ieri mai ţin să-mi prezint vaga dezamăgire că nu s-a umplut stadionul, dar nu aş zice că e surprinzător. Politica de preţuri a clubului este una care are grijă să nu avem satisfacţia unui stadion plin, iar strategiile ieftine a la Chivorchian, cu 95% de bilete vândute în ziua meciului când de fapt cifra reală, din timpul partidei, era pe la 80%, nu mai ţin după trista experienţă a meciului cu Partizan. Nu sunt banii noştri, dar e greu să nu mă doară puţin când văd zone populate numai răzleţ cu suporteri.

Ca să mai fac o referire la calitatea jocului, e evident că Poli nu a arătat un fotbal delicios, dar orice om rezonabil realizază ca atunci când o formaţie în care s-a investit în transferuri în ultimii cinci ani atât cât adversarii au plătit pe un singur jucător raportul de forţe va fi unul disproporţionat, care cere sacrificarea frumosului în vederea unui rezultat pozitiv. Este greu să spunem de pe acuma cât de bună este această calificare pe termen lung, în perspectiva sezonului ce urmează, căci şi Steaua a obţinut anul trecut o calificare în grupele Ligii, în faţa unui adversar foarte titrati, prezentând un joc slab, ca apoi atât ei, cât şi adversarii lor, să rateze podiumul campionatului intern. Instinctul îmi spune că nu ar trebui să repetăm contraperformanţa lor, căci avem pe de-o parte un lot mai complet, iar pe de altă parte nu ne-am întâlnit doar cu un nume, ci cu o echipă care a obţinut cu numai câteva luni în urmă o cupă de prestigiu continental. Dar e doar instinctul.

Până una alta, ar fi fabulos să ne întâlnim din nou în Piaţa Operei în trei săptămâni de-acuma. Chiar fabulos.