...dar s-o știm și noi

Totuși, vorbele lui Sabău, ca și cele ale lui Mansour, nu sunt vorbe goale. Totul pare pe dos. Nu țin minte ca vreunui antrenor al Politehnicii să i se ceară demisia, deși nu putem spune că am avut vreodată un joc extraordinar. Meciuri slabe au fost tot timpul, și cu echipele mici. Fiecare antrenor a avut calitățile și minusurile lui, realizările și eșecurile lui, nu mai intrăm în detalii.

Problema e una complexă, dar cred că vine tot de acolo de sus. Chiar dacă am apreciat o schimbare spre bine a lui Iancu, tot nu mi se pare că avem o conducere sănătoasă. Am pornit pentru titlu, dar apoi schimbăm lucrurile din mers. Ba ne interesează parcursul european, ba punem accent pe campionat. Și chiar și așa, dacă în toamnă a spus că nu ne propunem titlu, pe măsură ce trec etapele, declarațiile au alternat. Ba nu mai avem nici o șansă, ba CFR-ul e cea mai slabă și dacă batem tot ieșim campioni. Chiar și acum, se pare că se pune presiune pentru a obținte un loc 2.

Fără o consistență și fără o direcție clară, evoluția echipei nu poate fi decât ondulatorie. Jucătorii au intrat în priză, speriați, frustrarea culminând cu gesturile lui Contra și Ionescu. S-a creat iluzia asta că echipa poate bate tot, fără a avea argumente solide în spate. Se vrea tot mai mult, și cât mai repede. Se ignoră rezultatele bune și, paradoxal, se ignoră și jocul bun când rezultatele sunt negative. Trăim într-o turbulență în care se schimbă totul mereu, ne învârtim și nu reușim să găsim o direcție.

Sper doar că la vară se vor așeza cu toții la masă. Fără orgolii, fără pumni sau picioare. Să se facă o analiză și să se stabilească clar și realist ce se vrea. Fie cu Sabău, fie cu altcineva. La ce nivel e echipa și la ce nivel poate fi adus din transferuri. Apoi putem pleca la același drum, drept să fie, și la sfârșit putem spune dacă am ajuns cu bine sau nu. Personal, în locul unui titlu chinuit, smuls cu frustrări și lupte murdare, prefer continuitatea. Vreau să știu cu ce echipă mergem la drum și la ce să mă aștept de la ei. Când se depășesc, să ma bucur și să-i felicit, iar când nu își respectă blazonul, să îi critic, dar să mă gândesc că mâine e o altă zi și se pot revanșa. Dacă ținta e mereu de-asupra noastră, nu o vom mai atinge niciodată. Dacă nu ne putem îndeplini țelul, vom fi mereu triști și nu vom mai cânta niciodată.

Momentan nu știm cine suntem și nici încotro ne îndreptăm. E momentul să ne regăsim.