Rezumat sezon 2011/2012: partea a II-a

Cu întârzierea de rigoare, am ajuns să arunc o privire și asupra performanțelor individuale ale jucătorilor, accentul fiind plasat pe ceea ce s-a întâmplat în retur. Rover Cârstea, golgheterul în acte al Politehnicii și al ligii secunde, nu și-a trecut decât două reușite în cont pentru alb-violeți, astfel că cei mai buni marcatori pentru Poli au fost Mircea Axente și Alex Popovici, deși amândoi au evoluat relativ sporadic în acest an - cam ca majoritatea fotbaliștilor din lotul nostru. Dacă nu am numărat greșit, în retur au evoluat 26 de jucători pentru alb-violeți, deci o cifră destul de generoasă, cu mulți debutanți în tricoul alb-violet. Precum am mai scris deja, e greu de crezut că mulți dintre jucătorii actuali au început să reprezinte Politehnica doar în ultimul an de zile, dat fiind că vremurile acestea dificile ne-au apropiat la un nivel spiritual nebănuit.

REMARCAȚII

Să începem cu cei mai buni jucători ai returului, dintre cei care au evoluat în minim jumătate din meciuri (șapte). Menționez de pe acuma că nu voi cădea într-o nostalgie amară la fiecare jucător, dat fiind că mai toți fotbaliștii sunt plecați sau pe picior de plecare de la Poli în acest moment. Sper doar ca aceștia să revină cât de curând la Timișoara pentru a împlini această promisiune lansată în univers, a unei echipe a Politehnicii compusă în cât mai mare parte din jucători crescuți la Timișoara, care să câștige pentru Timișoara.

1. Alex Popovici (12 meciuri) - 6.05 retur (5.66 sezon)

Deși a absentat în destule rânduri din cauza unei accidentări, Popovici a reușit, în sfârșit, să se impună drept unul dintre cei mai valoroși componenți ai primului unsprezece. A avut nevoie de un tur mai chinuit pentru a face acest lucru, și chiar dacă a dat randament bun atât în atac, cât și în flanc, eu unul am preferat să-l văd în fața porții. Încrederea căpătată în această perioadă l-a ajutat pe Popovici să fie mult mai incisiv în careul advers, astfel că a fost golgheterul echipei în acest retur.

2. Ioan Mera (11 meciuri) - 5.91 retur (5.90 sezon)

Al doilea jucător ca medie în retur și al patrulea pe sezon dintre fotbaliștii aflați în lot da capo al fine, Mera, în ciuda stângăciilor sale ocazionale, și-a consolidat imaginea de sufletist. Calitativ a adus de regulă un plus echipei atât în flânc, cât mai ales în centru, reușind o a doua jumătate a returului foarte solidă. Faptul că a marcat un număr generos de goluri, fiind esențial mai ales în victoria cu Chindia, nu cred că miră prea mult, deoarece ne-am obișnuit cu pericolul adițional pe care îl aduce atunci când ajunge în fața porții. Aș spune că cheia succesului său în acest sezon a fost constanța.

3. Rafael Rocha (8 meciuri) - 5.86 retur (5.73 sezon)

Renăscut din propria-i cenușă (asta în condițiile în care se consideră că exista ceva ce ar fi putut renaște), Rocha și-a trecut în cont o serie de meciuri bune spre foarte bune. Când l-a dezgropat Velcea de acolo de unde îl ținuse îngropat până atunci, adică în etapa a VI-a, la Severin, s-a făcut imediat simțit cu un gol excelent, după o lansare pe contră, iar chiar de nu și-a intrat într-un ritm bun imediat (cu UTA și Luceafărul a fost neinspirat), a reușit s-o facă pe final de sezon. Se remarcă faptul că brazilianul a fost cel mai eficient când a intrat de pe bancă, destabilizând apărările epuizate în mitanul secund prin viteză și tehnică. 


4. Cristian Scutaru (10 meciuri) - 5.85 retur (5.96 sezon)

Probabil cel mai bun jucător per ansamblul acestui sezon, chiar dacă Sepsi și Gorobsov îl depășesc ca note, Scutaru a avut de suferit în retur, ca urmare a numeroaselor cartonașe galbene încasate, ce l-au ținut cam des în tribune. Lipsa de continuitate s-a simțit, fiind probabil principalul motiv pentru nivelul de joc ușor mai scăzut în 2012, dar trebuie apreciat faptul că a reușit să preia pe deplin responsabilitățile avute anterior de Luchin. Îmi aduc și acuma aminte ce temător eram că odată cu plecarea acestuia, apărarea noastră va fi în pioneze, dar Scutaru a avut grijă să nu fie așa. Bineînțeles, rămâne senzația amară lăsată de plecarea sa, alături de Axente și predecesorul său Luchin, la Dinamo.

5. Sergei Lepmets (7 meciuri) - 5.79 retur (5.89 sezon)

Impresia inițială, că Poli are un portar foarte decent în persoana lui Lepmets, s-a confirmat și de-a lungul returului. Când a fost expediat în afara lotului/pe bancă, în urma divergențelor cu conducerea clubului, s-a simțit un mic gol lăsat între buturi, chiar dacă Kirev a avut la rândul lui câteva prestații decente. Dar siguranța, dobândită și dovedită de Lepmets de când a ajuns la Poli, nu poate fi înlocuită ușor. Exceptând anumite indecizii la faze fixe, cred că estonianul poate oricând să evolueze și la nivelul Ligii 1, chiar dacă mai nou postul de portar pare a fi unul tot mai bine saturat și nu fără de calitate.

6. Florin Sandu (13 meciuri) - 5.73 retur (5.79 sezon)

Unul dintre cei mai folosiți jucători în acest retur, chiar și în ciuda unor probleme medicale, Sandu a făcut mereu pereche bună spre foarte bună pe flancul stâng, în special cu Rocha, dar și cu Pătraș. Astfel, majoritatea fazelor ofensive ale Politehnicii au fost dezvoltate pe acel flanc, grație aportului ofensiv al lui Sandu, care mai mereu a creat superioritate în acea zonă. Poziționarea destul de bună în defensivă îl face un jucător destul de complet, dar îi lipsește puțină cumpătare și puțină înțelepciune pentru a face pasul decisiv către Liga 1. Printre performanțe ar fi de menționat că a reușit două goluri aducătoare de câte trei puncte, unul cu Chindia în tur și unul cu FC Argeș în retur.

Au mai evoluat binișor Dobricean (5.75, doar 6 meciuri) și Poparadu (5.68), amândoi definiți de travaliul depus la mijloc. Îl remarc pe Dobricean în special, pentru că eram sceptic în privința potențialului său pentru liga secundă, dar a dovedit printr-un joc extrem de determinat că poate să evolueze la acest nivel.


CEILALȚI REMARCAȚI

În ceea ce privește dezamăgirile (car nu necesită decât un minim de cinci meciuri pentru a intra în discuție), în fruntea acestei liste este conform unui consensus general, Rover Cârstea. Cel puțin dintre jucătorii care au și avut ocazia să evolueze constant (căci altfel, și Goga ar putea intra în discuție), golgheterul ligii secunde a lăsat destul de mult de dorit. Dar să vedem:

1. Claudiu Belu (6 meciuri) - 5.33 retur (5.33 sezon)

Chiar dacă nu poate fi considerat o mare dezamăgire, mă tem că Belu nu a reușit să se ridice considerabil peste nivelul arătat de Dăruială în turul campionatului. Dar aș spune că față de același Dăruială, a arătat mai mult curaj și mai mult elan tineresc, făcându-se simțit în câteva raiduri pe care aproape că le-aș numi tipice pentru Belu (chiar dacă încă n-au avut timp să devină cu adevărat astfel). Rămâne să-și dezvolte intuiția defensivă, cu accent pe plasament, iar după ce va mai câștiga niște experiență și mai multă maturitate, are toate șansele să-și găsească un loc în Liga 1.

2. Rover Cârstea (14 meciuri) - 5.34 retur (5.34 sezon)

O fi scăpat Rover de ultima poziție, dar considerând așteptările pe care le-a avut toată lumea de la el, este dezamăgitorul de drept al returului. Nu ar fi just să zicem că nu și-a dorit mai mult, dar prestația sa în fața porții adverse (și nu numai) a lăsat mult de dorit. În mod curios nu e nici un jucător de viteză, nici un jucător de forță, de fapt chair în tipicul lui Axente, care are însă mai multă vână în el și un simț al porții superior. Mi-e greu să zic ce-l așteaptă în viitor, e greu și să judeci un om pentru cum prestează în situații așa de adverse cum au fost cele de la Poli în 2012, dar rămân cu convingerea că dacă era un jucător de calitate, Rover ar fi trebuit să arate mai mult în cele 14 meciuri jucate.

3. Arthur Pătraș (13 meciuri) - 5.38 retur (5.53 sezon)

Am fost printre cei care au susținut adesea că Pătraș își merită șansele, în special după meciurile destul de bune din turul sezonului, dar până la urmă n-a fost să fie mai mult de atât. Lentoarea sa în plan ofensiv, lipsa de aport defensiv, imprecizia la centrare - toate aceste aspecte au făcut ca anul 2012 să fie unul nereușit pentru mijlocașul de bandă. A rămas, ca și în alte rânduri, cu fazele fixe, executate de regulă cu precizie și ascuțime. Dar nu e destul.

4. Marian Fuchs (9 meciuri) - 5.43 retur (5.50 sezon)

Dintre jucătorii tineri care promit deja de ceva vreme, Fuchs era printre primii pe listă - mai ales dintre cei de generație nouă. Jocul etalat a fost însă mai mereu dezamăgitor, fără travaliu, fără fantezie, în general în nota echipei. Adevărul e că până la 20 de ani ar fi bine să fi arătat puțină calitate pentru a avea perspective reale de viitor, iar momentan Fuchs a rămas la stadiul de promisiune, de când a debutat în martie 2010 în Liga 1. Pe când Bonfim, Nibombe și Contra mai jucau la Poli.


Toate notele, în detaliu, le găsiți AICI.

Mai mult ca sigur s-au strecurat diverse greșeli, dar trăiesc cu speranța că nu sunt semnificative.