Nu-ţi mai rămâne mare lucru de spus când primul şi singurul tău şut pe poartă îl expediezi în minutul 75, ca să nu spun că am vorbi şi de unica şansă clară de gol pentru Poli din întreaga partidă. Aşa o evoluţie inodoră şi incoloră nu am mai văzut de multă vreme, deci n-ar trebui să mire că o echipa fără dârzenie şi fără calităţi tehnice deosebite nu a reuşit să se impune în faţa unei formaţii tinere, cu voinţă de joc şi un evident plus de calitate. Să zicem mersi că n-a fost mai rău, căci fără Nuno Claro şi Şeroni, scorul putea lua proporţii deosebit de neplăcute.
Oaspeţii au început tare de la bun început şi la doar câteva minute de la primul fluier, au avut o mare ocazie pe flancul stâng al apărării noastre, mingea fiind trimisă din câţiva metri înspre poartă de unde am avut impresia că Nuno Claro a parat - sau balonul a lovit bara. Apoi, în minutul 10, Axente a profitat de lipsa de viteză a lui Şeroni, l-a depăşit pe acesta, a făcut acelaşi lucru cu Scutaru, părea să fi trecut şi de Nuno Claro, însă acesta a întins un braţ şi i-a suflat balonul care a ajuns la alt jucător al constănţenilor, ca din nou Nuno Claro să pareze şutul acestuia din interiorul careului. Din fericire, lucrurile s-au mai domolit în minutele următoare, însă tot oaspeţii au controlat jocul, căci Poli a irosit mai mereu posesia cu mingi lungi, aruncate către Szekely. Am avut poate trei tentative la poartă, două libere de la 35-40 m trimise peste (ceea ce indică deja gradul de disperare şi lipsa de idei din echipă) şi o bâlbâială în careul advers, pe final de repriză, de care n-am putut profita, fază finalizată cu un şut în blocaj.
Jocul a fost unul dezolant în repriza secundă, iar Poli părea mai departe de gol, decât de lună. Schimbările făcute de Velcea, anume introducerea lui Furtado în locul lui Szekely (!) şi intrarea lui Keita pentru Boldea, ambele efectuate în zece minute de la reluare, nu au adus niciun imbold echipei. Şi culmea, deşi Furtado este mai impozant fizic decât Szekely, numărul duelurilor la cap câştigat a rămas tot spre zero. În minutul 77 am beneficiat şi noi de o şansă de gol, precum scriam, când Keita a trecut frumos de un adversar în marginea careului, a rămas singur cu portarul, însă nu şi-a plasat şutul, astfel că l-a văzut respins. Imediat, Ovidiu Petre a încercat un şut din vreo 25 de metri şi naivul din mine a început să-şi imagineze că poate urmează vreun asalt. N-a fost să fie, ba mai mult, oaspeţii au fost cei aproape de gol pe final. Astfel, după un şut peste din flancul stâng al apărării noastre, a urmat un schimb rapid de paste pe axul central în prelungirile partidei, Axente a rămas destul de liber în poziţie bună, a împins mingea către poartă, golul fiind salvat doar de reflexul lui Nuno Claro. Am înghiţit în sec şi am respirat oarecum uşurat la fluierul de final, căci astăzi victoria a fost tare departe de Poli. Şi dacă vom continua aşa, deznodământul va fi unul trist.
Nu mai vrea să comentez mare lucru, fiindcă după aşa un meci trebuie să te simţi şi să taci din gură. Exceptând linia de fund, care a funcţionat tolerabil de mine, în special graţie lui Şeroni şi în mare parte a timpului graţie lui Scutaru, precum şi prestaţia decisivă a lui Nuno Claro, poate şi efortul lui O. Petre, restul echipei a fost cam de la mediocru în jos. Szekely, dincolo de toate, măcar are un minim de agilitate, ceea ce nu se poate spune momentan despre Furtado, un munte care pare că se chinuie să se dizloce din adâncuri la fiecare pas. Bărbuţ când nu fuge şi recuperează mingi, tinde să trimită centrări mediocre, ceea ce nu scuză însă lipsa de viziune a coechipierilor săi, care nu l-au jucat în mai multe momente prielnice. Boldea cu munca şi atât, Popovici o repriză ce-a mai ieşit puţin în evidenţă, iar Trandu astăzi doar lent şi fără inspiraţie. N-a fost prea greu pentru Viitorul, care tot ce a trebuit să facă e să ne închidă jocul şi din lentoarea noastră generală tot ce a ieşit au fost mingi aruncate pe vârfuri. Dezolant. La o adică, dacă Velcea a ajuns să fie nevoit să-l trimită pe Dragu în teren în speranţa că acesta se va dovedi decisiv, ţi-e greu să negi subţirimea lotului. Dar la fel de greu e să accepţi maniera noastră de joc, carenţele fizice, lipsa de viziune şi inteligenţă. Se strânge, se strânge...
Mi-e groază să mă gândesc la ce ne aşteaptă cu Steaua. Ajungi să speri să nu fie prea rău.
Poli: N. Claro (6,5) - Nohai (6), Scutaru (6), Şeroni (6,5), Marovic (5,5) - Bărbuţ (5,5), Ov. Petre (6), Boldea (5), Popovici (5) - Trandu (5) - Szekely (5)
Schimbări:
Furtado (5) pentru Szekely (min 49)
Keita (5,5) pentru Boldea (min 54)
Dragu (5) pentru Popovici (min 68)
2 Comments
Meci ingrozitor de slab facut de echipa.Numai reflexele portarului ne-au salvat de la catastrofa.In ritmul asta orizontul B se vede foarte clar.Jocul echipei este frant.Nu avem mijlocasi care sa tina mingea in joc sa construiasca sa pregateasca atacul.Echipa parca este prabusita fizic ,fara ambitie jucatorii parca sunt legati la ochi.Atatea pase proaste n-am mai vazut.Oricum ne trebuie un soc la echipa pentru a pune totul din nou in miscare.
ReplyDeleteAm vazut fazele importante si am remarcat ca Axente l-a depasit pe Scutaru in doua randuri... adica cele mai mari ocazii ale lor.
ReplyDelete