Rezumat sezon 2015/2016

Nu cred că se înghesuie cineva să rememoreze în detaliu cele petrecute de-a lungul acestui sezon, deci nu ne vom zbate nici noi să pătrundem sferele minuțiozității statistice. Ca de obicei, vom rezuma jucătorii cu cele mai bune/cele mai mici medii, respectiv partidele cele mai reușite și cele mai puțin reușite.

Să începem prin a face un pas în spate și a privi la cum se situează segmentele acestui sezon față de segmentele altor sezoane recente.

Două chestiuni:

• nu e de mirare că acesta este cel mai slab notat sezon, fără să considerăm jumătatea lui 2005/2006, de cânt am început să ținem această situație;
• până la play-out n-a fost mare diferență între o echipă finanțată complet, cu entuziamsul unui debut excelent, și una care a trăit din promisiuni și banii de la televiziune

Și să continuăm cu partea plină a paharului, acele meciuri bune pe care le-am văzut, în special în turul campionatului.

1. Poli - Tg. Mureș (6,00) [retur]
2. Poli - Botoșani (5,92) [tur]
3. Poli - Steaua (5,88) [tur]
4. Poli - Iași (5,88) [play-out]
5. Astra - Poli (5,86) [retur]

Se vede că ne-am emoționat și noi pe final, de înfrângerea cu Iași a prins top-ul. Stau și mă gândesc dacă meciul cu Botoșani a fost într-adevăr unul așa de solid, dar are probabil are meritul că s-a nimerit să fie una din puținele dispute în care toată echipa a evoluat cam la un nivel, și ca acel nivel să fie unul bun. La fel și victoria cu Târgu Mureș, însă ambele partide ar fi fost depășite de victoria cu CFR Cluj din play-out - dacă era victorie, căci exceptând ultimele trei minute, aș declara-o drept cea mai bună prestație din acest sezon. 

La celălalt capăt, opțiunile sunt mai bogate, surprizele puține. Ba chiar dispunem de cinci partide în care Poli a primit 24 goluri și a înscris de doar trei ori.

1. CFR Cluj - Poli (4,64) [play-out]
2. Poli - Botoșani (4,85) [play-out]
3. Botoșani - Poli (4,88) [play-out]
4. Voluntari - Poli (4,93) [play-out]
5. Viitorul - Poli (5,00) [tur]

Între timp înțelegem destul de bine de ce s-a manifestat acest dezastru, dincolo de lipsa banilor. Nu se cerea prea multă clarviziune să prezici ce se va întâmpla la demiterea duo-ului Florin Marin - Daniel Stanciu, așa cum am prevăzut-o și noi. Comentariile ulterioare au reconfirmat limitările pe care le impune un club condus de la primărie. Dacă despre negarea șanselor de surpaviețuire prin demiterea celor care au luat deciziile din această iarnă și au fost alături de jucători pe aproape întreg parcursul sezonului am discutat, arhitectura decizională ne-a dezvăluit ce s-a întâmplat de fapt cu Contra în iarnă. Florin Marin, care îl subminase pe Stanciu și și-a încălzit scaunul încălzind direct urechile mai-marilor Robu și Bojin, a fost ținut pe post tocmai din acele birouri în decembrie, când Contra s-a oferit să preia echipa. 

Respirăm adânc și trecem mai departe la jucători. Precum scriam și atunci când am oferit trofeul CroVi, e greu să remarcăm de bine prea mulți jucători. Poate de peste peste medie, care medie, precum am stabilit, se situează tare jos. Încercăm, totuși.

APROAPE REMARCAȚII

1. Cristian Scutaru (23 meciuri) - 5,65

Absența căpitanului s-a dovedit a fi ultimul cui în coșciugul nostru de Liga 1, într-un moment în care nu doar că nu aveam înlocuitori pe post, dar echipa era neancorată în bătaia vântului. Ca idee, meciurile în care Scutaru a evoluat și a primit notă au o medie de 5,51 în vreme ce meciurile în care n-a evoluat au o medie de 5,35. Toate astea în condițiile în care nici el nu este unul dintre cei mai constanți jucători pe care i-am avut vreodată în apărare, dar anul acesta ne-a arătat cât de (mai) rău poate să fie.

2. Dorin Goga (23 meciuri) - 5,57 

O fi tras și Goga niște chifle, cu eliminarea din meciul cu Chiajna și ratarea din câțiva metri de la Voluntari ieșind în evidență, dar pe final s-a dovedit unul dintre puținii jucători care au mai vrut să arate ceva pe teren. Poate aveam așteptări mai mari de la el când a semnat, dar nu ne imaginam că va rupe norii aici, după ce nu a arătat de neînlocuit la Târgu Mureș, anul trecut. Iar momentele sale de aparentă indolență au pătat mereu capacitatea sa tehnică, însă și așa a reușit să devină golgheterul echipei, evoluând considerabil mai puțin decât Elek sau Javi. Dacă vom avea liniștea necesară pentru a construi ceva anul acesta, reținerea sa în lot ne-ar ajuta, mai ales dacă unsprezecele nostru va fi populat cu jucători tineri. 

3. Javi Hernandez (31 meciuri) - 5,56

Cauzele căderii lui Javi din 2016 au fost răstălmăcite deja. Poate că spaniolii au avut de suferit pe seama banilor încasați în dauna coechipierilor lor; sau pur și simplu s-au nivelat prestațiile lui Javi, care a început greoi, a culminat o vreme, și a revenit la ce juca anterior. Faptul că mai multe echipe îl doresc, atât pe el, cât și pe Llorente, mi se pare normal, căci toată lumea va delimita jucătorii de factorii perturbanți de la club - chiar dacă este greșit să o faci. Ca atâtea alte lucruri mici care, dacă ar fi mers, echipa ar fi putut chiar lupta la salvarea de la retrogradare, Javi a ratat primele șase luni ale anului, fotbalistic. 

4. Robert Elek (34 meciuri) - 5,56

Dacă singurul nostru atacant valid de oareșce calitate își menținea forma arătată în fața porții la debutul sezonului, nu ajungeam aici. Lipsa lui Pedro Henrique era oricum greu de compensat, mai ales că Pedro a făcut diferența în sezonul de Liga a II-a între o echipă peste medie și o echipă dominantă. Dar Elek, cu stilul său propriu, efortul susținut, agasarea adversarilor, și-a arătat utilitatea. E cumva ironic că una din cele mai bune prestații din acest sezon le-a avut chiar în ultima etapă, jucând pe postul de fundaș central, dar chiar și această experiență a scos în evidență calitățile sale de luptător, devotamentul față de echipă.

5. Daniel Popescu (34 meciuri) - 5,53

Ca și în cazul lui Elek, Popescu a avut neșansa de a evolua aproape meci de meci, adică inclusiv în faza dezastru din play-out. Prestațiile sale au rămas însă destul de constante, chiar dacă nivelul său scăzuse deja în a doua parte a anului trecut, față de ceea ce a arătat în turul propriu-zis al campionatului. Aceasta rămâne realitate, căci chiar și cei care au lăsat o impresie bună, au făcut parte dintr-un colectiv care nu a reușit să se ridice deasupra haosului și să joace un fotbal măcar pozitiv, dacă nu bun. Transferul la Steaua este o răsplată meritată pentru Dan Popescu, însă sportiv va trebui să revină acolo unde era la începutul sezonului pentru a nu fi rapid debarasat de cei care călăuzesc clubul bucureștean.

CEILALȚI REMARCAȚI

1. Cristian Bocșan (10 meciuri) - 4,94 

Slab pregătit pentru debutul în Liga 1 și apoi aruncat direct în cușca cu lupi, când ți-era mai greu, aș spune că acest sezon e aproape de uitat pentru Bocșan. Nu că n-ar fi avut ce învăța din el, dar nu trebuie să devină un reper de carieră. Ceea ce a suferit el în această perioadă este similar cu ceea ce ar suferi și alți tineri care devin piese de bază fără să aibă susținerea de care ar avea nevoie în jurul lor. Faptul că viața fundașilor este cea mai grea penalizează dublu orice neajuns, iar dacă un tânăr poate debuta și chiar juca susținut într-o poziție ofensiva în ciuda lipsei de experiență, ca el să o facă în defensivă, trebuie să fie un talent și un caracter deosebit.

2. Gabriel Cânu (23 meciuri) - 4,98

Deși are contract încă un an cu clubul, impresia lăsată în acest an de Cânu este că ar fi bine să nu rămână mai mult de o variantă de acoperire pe viitor. Lentoarea vârstei îl expune excesiv de mult, iar duetul cu Bocșan, cu care nu a părut că se completează, le-a făcut rău amândurora. Nu cred însă că printre criticile care ar trebui să i se aducă se numără și cele de caracter, așa cum zumzăne ocazional tribuna. Ca toți coechipierii mai seniori din lot, și Cânu a suferit pe seama diverselor accidentări, iar finalul de sezon l-a jucat doar grație unor tratamente dureroase pe care le-a făcut. Doar că și asta face parte din viața de fotbalist, iar atunci când corpul nu prea mai vrea, devine tot mai greu să-l forțezi cu succes.

3. Georgi Sarmov (15 meciuri) - 5,15

Heh, ăsta a fost la noi? Scapă de top jucători precum Pisas, Rajcomar sau Abel Suarez, fiindcă n-au evoluat destul, deci rămâne prin zonă bulgarul. Bulgar care, la o adică, a prins repede echipa la Beroe, formație clasată pe a treia treaptă a podiumului în țara vecină, până să se accidenteze.

4. Cristi Bărbuț (30 meciuri) - 5,32

Nu pot să cred că insistența asupra lui Bărbuț a făcut vreun favor cuiva - echipei sau jucătorului. În vreme ce Mailat și Sorescu își așteptau șansa, Florin Marin și Grigoraș (în special ultimul) îl titularizau cu regularitate pe Bărbuț, deși acesta juca din rău în mai rău. Pe parcursul play-out-ului, în mod special, a fost o apariție constant tristă în primul unsprezece, cu excepția jocului împotriva celor de la Voluntari. Dacă e să mai progreseze, cred că și el (cam ca și Belu) are nevoie de alt mediu, de alte persoane, de altă concurență pe post - și cât mai curând, căci generația '95 îmbătrânește.

5. Manu Torres (13 meciuri) - 5,33

În ciuda unui debut promițător, Torres s-a dovedit a fi destul de limitat, nicidecum ceea ce ne-am fi putut imagina de la un fost jucător de Primera. Ieșirea din grații ale colectivului spaniol n-a ajutat, însă nici el nu a arătat bine alături de Cânu sau Bocșan - doar cu Scutaru în line, ce-a mai mers. Se vede că am ciuruit aici jucătorii defensivi, deși mijlocașii centrali/închizătorii au scăpat, co-participanți activi la toate slăbiciunile noastre din apărare - dar așa s-au așternut cifrele.