Contra, în ciuda vârstei sale, se află de ceva vreme chiar și în circuitul echipei mari. A început să apere la seniori mai mult pe parcursul acestui sezon, în care a alternat cu Smaranda între buturile de la Poli II, și s-a evidențiat prin calitatea reflexelor sale. Cu convocări pentru naționala U16 a României, tânărul portar se află pe lista jucătorilor de urmărit pe postul său, ajutat de o talie care-i permite să controleze mingi înalte, fără a-i compromite agilitatea.
Dincolo de toate, viața de portar e grea fiindcă nu prea iartă și concurența e feroce. Important este că din mica mostră reprezentată de discuția noastră, Mario Contra pare suficient de sobru pentru a aborda cu curaj rigorile postului.
CV: Cum ai ajuns să joci fotbal?
MC: Eram mic și mă jucam foarte des în fața blocului fotbal cu copiii, în poartă îmi plăcea cel mai mult. La un moment dat tata m-a dus la Poli, unde era antrenor Ionescu.
CV: Dar ai plecat.
MC: Am rămas o perioadă la Poli, după care m-am mutat la Banatul. Dar eram mic atunci, nu mai știu de ce.
CV: Tot timpul ai jucat în poartă?
MC: Da, de mic mi-a plăcut. Îmi plăceau mânușile foarte mult, mă atrăgeau echipamentele mai specifice. Te fac să te simți mai autoritar.
CV: Și când ai revenit la Poli?
MC: Cred că acum cinci-șase ani. Nu prea jucam la Banatul, nu prea mă antrenam fiindcă nu aveam antrenor de portar, foarte rar făceam specializat. Deci cred că a fost cea mai bună decizie, pe care a luat-o tata. El a fost mereu alături de mine, la meciuri și la antrenamente.
CV: Îți dă indicații în timpul meciurilor?
MC: Îmi dădea când eram mai mic și chestia asta mă irita uneori. Dar cu timpul s-a mai liniștit, am avut noi niște discuții (râde). Cu arbitrii are acum treabă.
CV: Ai frați, surori?
MC: Am o soră mai mare. M-a ajutat mult în viață, îi mulțumesc. A făcut și ea sport de performanță, a fost portăriță de handbal, dar s-a axat pe școală și e acum la medicină.
CV: Tu ai vreun plan de rezervă?
MC: Dacă Doamne ferește nu merge cu fotbalul, m-am gândit să fac o facultate. Probabil o să mă înscriu oricum.
CV: Ai avut vreodată probleme cu accidentările?
MC: Acum patru ani trebuia să fim la un turneu final, faza semifinală, și cu o zi înainte să plecăm la Craiova am făcut un joc amical. Într-un contact mi-am rupt clavicula. Am stat vreo două luni, ghips și recuperare, mi-am revenit mai greu.
CV: Ți-e frică acum?
MC: Acum nu, n-am nicio treabă. Dar când am dat ghipsul joc și am început antrenamentele îmi era frică să plonjez în partea stângă. Mi-a dat însă antrenorul încredere să o fac.
CV: Am văzut pe profilul tău că ești fan Casillas.
MC: Da, e idolul meu. Îmi place foarte mult, îmi place și Real Madrid.
CV: Cum ți s-a părut debarcarea lui de la Real? Crezi că nu mai evolua la același nivel?
MC: Urâtă debarcarea. Puteau să-i facă o despărțire mai frumoasă, nu un interviu și atât. S-a văzut și în jocul lui că nu mai era chiar la același nivel, dar tot rămâne un portar de mare clasă. Și la FC Porto are intervenții foarte bune, dacă nu mă înșel are chiar 12-13 meciuri fără gol primit. [n.ed. 17 în acest sezon de Primeira Liga]
CV: Mai știi când ai debutat la echipa secundă?
MC: Dacă nu mă înșel am debutat în liga a V-a, acum doi ani.
CV: Dar tu ai ajuns și în cadrul echipei mari destul de repede.
MC: Anul trecut, da. Conjunctura a fost să plece o parte din portari, Kirschtein era la echipa a doua și am fost luat în lotul echipei mari. Am și prins banca de patru ori.
CV: Ai avut în preajmă portari cu multă experiență. Ai interacționat mai mult cu vreunul dintre ei?
MC: Da, am stat și în cameră cu Nuno Claro într-un cantonament. M-a ajutat mult, mi-a dat multe sfaturi. Chiar sunt bucuros.
CV: Cum ți se par portarii de acum? Pe Smaranda îl ai mai aproape la echipa secundă.
MC: Cu Smaranda mă înțeleg foarte bine, suntem într-o relație bună. Toți trei sunt băieți extraordinari, cu experiență.
CV: Într-adevăr, Straton are un sezon excelent. La o adică și Kirschtein era bun, dar a gafat în câteva rânduri. Cum treci peste astfel de momente?
MC: Se întâmplă, constanța e cea mai importantă. Când greșești o dată tot terenu-ți pică în cap, la un jucător de câmp nu se vede așa de tare. Degeaba faci cel mai bun meci dacă în ultima fază o scapi.
CV: Tu ai vreun proces anume?
MC: Încerc să trec peste momentele astea cât mai repede, să nu mă mai gândesc, să văd ce am de făcut la următorul meci și să mă concentrez.
CV: Jucătorii de câmp ne-au povestit că atunci când nu sunt în mână, încearcă execuții simple. Cum e la portar?
MC: La portar contează foarte mult primele mingi. Dacă nu greșești, ești în mână tot timpul. Dacă începi ezitant e mai greu.
CV: Ce ți se pare ție cel mai dificil ca portar? Mi se pare că ești mai mult un portar de reflex.
MC: Pot să spun că sunt un portar de reflex, dar nu mi se pare greu. Îmi place să ies pe centrări, îmi place și să mă aventurez la jocul de picior. Dar mai trebuie să lucrez la jocul de picior, insist pe asta la antrenamente, și cu stângul și cu dreptul, la fel cu aprecierea mingilor înalte în adâncime...sunt lucruri de experiență.
CV: Portarii moderni au adeseori un rol de libero.
MC: Da, domnul Collins îmi spune tot timpul să plece mingea de la portar, să desfac, să ajut cu pase. Se vede că încearcă să aducă o schimbare.
CV: Și poți?
MC: Pot, da. Mă adaptez. La liga a III-a nu sunt nici terenurile excepționale, dar trebuie să încercăm.
CV: Portarii au o reputație de a fi mai excentrici...
MC: ...mai nebuni.
CV: Te încadrezi în categoria asta?
MC: Nu neapărat, dar portarii trebuie să gândească foarte mult, să fie cu mintea limpede tot timpul și să fie concentrați. Trebuie să aibă și o doză de nebunie, ce-i drept.
CV: Și o ai?
MC: Eu zic că da! (râde)
CV: Ai jucat și pe la ceva naționale.
MC: Cred că am două sau trei selecții la U16 sau U17. [n.ed. U16]
CV: Dar nu recent, de ce?
MC: Probabil că așa a decis antrenorul după un meci. Am greșit la un gol atunci.
CV: Apropo de asta, ai un meci de care îți aduci aminte cu plăcere? Unul care te-a "traumatizat"?
MC: Chiar anul acesta, în tur la juniori A, cu Ardealul a fost un meci dificil pe care l-am câștigat 1-0 și în care am avut câteva intervenții bune. Cât despre o amintire neplăcută...anul trecut, tot cu Ardealul, la ei acasă. Era 0-1 la pauză, noi am ieșit motivați și au beneficiat de o liberă de la 40 metri la care am scăpat-o în poartă și am tăiat moralul echipei.
CV: Mai știi de ce ai scăpat-o?
MC: A fost o neînțelegere cu Cochințu, i-am zis să o lase, el s-a lăsat în ultimul moment și când să o prind mi-a sărit mingea din piept și a intrat în poartă.
CV: Cum lucrezi cu jucătorii din apărare?
MC: Ne înțelegem bine. Suntem la antrenamente aproape zilnic acum și progresăm.
CV: Tu ai antrenamente separat?
MC: Da, fac specific de portari. Numai când are nevoie de mine la jocuri, la finalizări, intru cu restul.
CV: Erau și perioade în care nu aveai antrenor de portari?
MC: Au fost perioade la centrul de copii, dar acum sunt – și buni! Pur și simplu nu aveam antrenor de portari. La un moment dat plătisem eu cu un coleg pe cineva să vină să ne antreneze.
CV: Cum sunt condițiile acuma?
MC: Mai bune, se schimbă din ce în ce mai multe și ne bucură lucrul acesta.
CV: Întrebarea noastră preferată: cât la sută depinde de tine și cât la sută depinde de alți factor să ai succes în fotbal?
MC: Cred că undeva la 70% depinde de tine, poate și mai mult. În rest de noroc, de oamenii care sunt pe lângă tine, de condițiile în care te antrenezi.
CV: Aș fi crezut că tu, ca portar, ai zice un procent mai mic. Dacă n-ai o apărare bună...
MC: Dacă tu-ți faci treaba, chiar dacă n-ai o apărare bună, dar aperi bine, te ajută mai mult. Poți să ieși și în evidență.
CV: Apropo de ieșit în evidență, cum ți s-au părut penalty-urile la meciul de Cupă?
MC: Le-am trăit cu emoții și mă bucur pentru Curileac, că a reușit să salveze două.
CV: Tu ai trăit din astea?
MC: Am avut într-o finală la Brașov Juniors Cup, când am reușit să apăr ultimul penalty al celor de la West Bromwich și am câștigat finala.
CV: Cea mai mișto variantă! Ai vreo tactică?
MC: De obicei urmăresc glezna jucătorului, unde se uită, și la majoritatea, când sunt sigur, plec înainte.
CV: Seniorii primesc indicații despre cum bat jucătorii echipei adverse?
MC: Așa îmi spunea domnul Frunză, că se uită la adversari înainte de o partidă. Chiar vreau pe această cale să mulțumesc domnilor Călin Frunză și Petre Țurcaș [n.ed. antrenori cu portarii la Poli] pentru sprijinul și încrederea pe care mi-au acordat-o și mi-o acordă în continuare.
CV: Ce așteptări ai pentru viitor? Portarilor le este greu să debuteze de tineri.
MC: Da, se maturizează mai greu, e și un singur post, responsabilitatea e mare.
Eu sper să intru în planurile echipei mari cât mai repede și de la anul să fiu măcar al treilea, al patrulea portar, să rămân aici, să joc.
CV: Al patrulea portar ești și acum.
MC: (râde) Mă rog, al treilea. Să mă antrenez cu echipa mare și să joc cât mai mult la liga a III-a, să prind încredere.
0 Comments