Tot citeam zilele trecute despre cât de fraieri au fost dinamoviștii, cum au reușit ei să piardă campionatul când l-au condus practic întreg returul și mare parte din tur. Cât de idioți au fost că n-au putut scoate măcar un egal la Urziceni sau că n-au avut forța să îi invingă pe brașoveni. Cât de incapabili au fost cei din conducere sau cât de destrăbălați cei de pe teren. Și cât de mult se bucurau unii dintre noi că nu va lua dinamo campionatul.
E clar că situația noastră nu este identică - dar trebuie să mă întreb în ce măsură există consecvență în ceea ce privește atitudinea pe care o afișăm față de Poli. Deși mulți spuneam că pentru noi Poli e campioană chiar dacă nu primim cele șase puncte, nu am auzit de multă lume distrusă căci n-am fost în stare să ne asigurăm această poziție, acasă, în fața unui stadion plin. Înțeleg că pe de-o parte e vorba de pragmatism și pe de altă parte e vorba de un sistem implementat pentru a ne proteja de frustrarea imensă pe care ar trebui s-o îndurăm. Dar eu nu pot să râd de dinamoviști, pentru că a râde de dinamoviști este, măcar într-o oarecare măsură, ca și cum aș râde de noi, poliștii. Nu știu câtă lume este cu adevărat conștientă în ce hal am dat cu piciorul unei șanse care a mai venit doar o dată sau de două ori în istoria clubului. Punctele astea au funcționat ca o barieră emoțională, întărită de presă care s-a asigurat să nu pună prea mult accent pe faptul că Poli a condus campionatul aproape pe parcursul întregii desfășurări.
Mai avem șanse, dar după ce am pierdut toate meciurile importante ale acestui final de sezon, și mai ales după înfrângerea de duminică, îmi vine greu să cred că mai putem întoarce soarta acestui sezon. Oricum, atât aveam de zis, că mă simt groaznic de mic.
Aenean sollicitudin, lorem quis bibendum auctor, nisi elit consequat ipsum, nec sagittis sem nibh id elit. Duis sed odio sit amet nibh vulputate.
3 Comments
Eu unul am fost constient ca daca Dinamo pierde si noi castigam suntem campioni. Dar la fel m-am dus la meci cu gandul ca cel mai probabil vom fi infranti. De aceea cred ca a fost aceasta reactie de dupa meci.
ReplyDeleteNoi nu suntem dinamovisti sa intram peste jucatori la vestiare, sa ii urmarim pe strada, sa le zgariem masinile etc. Am observat ca adversarul este mai bun si ca atare l-am aplaudat. Pentru ca, trebuie sa recunoastem, nu am fi meritat titlul de campioni, gandindu-ne si la multele victorii la limita sau norocoase. "Foamea de trofee" e doar o sintagma nascocita de presa si nu se aplica.
Desigur, si Poli merita aplauze pentru ca ne-a oferit un campionat deosebit cu multe jocuri frumoase, si pana la urma o pozitie onorabila. Daca meciurile cu Urziceni si Dinamo ar fi fost la inceput, acum ne-am fi bucurat pentru faptul ca ne putem bate pentru locul 2 si chiar indrazni sa speram la primul.
Nu mi se pare ca victoriile pe final sunt numai consecinta sansei. S-a vazut ca ultima jumatate a returului n-am mai reusit nimic pe final, deci trebuie sa trag concluzia ca sansa aceea a aparut tocmai fiindca eram pregatiti sa luptam pana in ultimul minut. Din punctul meu de vedere, daca Poli batea pe Unirea, merita cu prisosinta sa ia campionatul.
ReplyDeleteDa, dar trebuia sa si arate ca poate. Cand te incurci chiar in meciurile decisive nu prea ai ce comenta.
ReplyDelete