Ultima oară am fost puțin criticat pentru sintagma "suferit în ultimul hal", pe care am folosit-o pentru a caracteriza jocul nostru din partida cu Sportul. Din păcate meciul de astăzi mi-a oferit ocazia să văd o repriză atât de slabă și de haotică din partea alb-violeților, încât nici nu știu cu ce să o compar sau cum să îi spun. Am scăpat din nou cu un gol în minutul 90, întâmplător, dar trebuie schimbat ceva în maniera noastră de joc, căci altfel prima înfrângere va avea loc în mod inevitabil într-un viitor nu prea îndepărtat.

Ocaziile nu au fost multe în această partidă, de ambele părți - de fapt, dacă stau și mă gândesc, a cam fost o situație de ocazia și golul. Repriza întâi a fost destul de echilbrată, astfel că până la golul nostru doar un șut de la marginea careului al oaspeților și o lovitură de cap pe lângă a lui Zăgrean au mai animat jocul. În minutul 26, Goga a făcut o fază bună la colțul terenul și a reușit să trimită o centrare ideală pentru lovitura de cap a lui Magera, care nu a ratat, prefațând ceea ce putea să fie o victorie destul de facilă. Pandurii nu au arătat cine știe ce forță ofensivă, iar în minutul 35 Zicu era cât pe ce să ciupească o minge peste portar, dar a trimis-o, în același timp, pe lângă poartă. Uhrin a fost forțat să îl înlocuiască pe Scutaru cu Ignjatijevic cu câteva minute înainte, iar apărarea noastră a părut rapid dereglată, astfel că golul egalizator care a picat în minutul 38 a fost o urmare a unei serii de indecizii: o centrare a plecat de pe stânga apărării noastre, Luchin, în principal, și-a pierdut omul din marcaj, așteptându-se însă ca Helder să-l susțină în spate, dar cum acesta nu a fost acolo, Vranjes s-a trezit complet liber și a înscris cu un voleu frumos de la marginea careului.

Nimic nu s-a mai întâmplat până la pauză, când oaspeții au trecut de la echipamentul negru la unul alb, pentru a-i putea distinge mai civilizat pe teren. Din păcate ei s-au remarcat mai bine între ei și în minutul 47 o pasă lungă care părea să meargă spre un jucător aflat în ofsaid a fost tratată cu lejeritate de Ghionea și Luchin, numai că din spate a venit un alt jucător gorjean, anume Lemnaru, care a rămas singur cu portarul și a înscris pe sub Pantilimon. E drept, și dacă nu i-ar fi indus în eroare jucătorul poziționat acolo la derută, Lemnaru a plecat de la limita ofsaidului și ar fi fost greu de prins din urmă. Ceea ce a urmat după această reușită a fost un fotbal de foarte joasă calitate din partea jucătorilor noștri. Practic formația s-a împărțit în doua - cei care stăteau în atac și cei care stăteau în apărare - iar între ei era un mare petec de teren în care se aflau doar oaspeții la recuperare. Nervii și frustrarea au devenit tot mai evidente pe parcurs ce partida înainte, la fel ca și lipsa de soluții și idei a echipei. Așa un joc fără orizont și fără cumpătare nu am mai văzut de multă vreme din partea Politehnicii și din acest motiv nu aveam nicio speranță reală la egalare. Șanșa a fost însă din nou de partea noastră, căci în minutul 90, după un corner și puțin ping-pong, mingea a ajuns la Zicu în interiorul careului și golgheterul nostru, care până atunci fusese la fel de puțin prezent în joc ca și în meciul cu Sportul, a marcat plasat cu piciorul drept. Fluierul final a venit după alte trei minute de prelungire, în care nu a mai fost timp de nicio fază periculoasă de atac.

Stau și mă gândesc cât de importante sunt cele două absențe din apărarea noastră, Sepsi și Cisovsky. Fără ei am primit șase goluri în trei partide, după ce primisem doar două în primele cinci meciuri ale anului. Ignjatijevic, al cărui nume trebuie în continuare să-l verific de fiecare dată pentru a mă asigură că îl scriu corect, a fost în ingrata poziție de a fi schimbat după ce fusese introdus pe parcursul meciului, iar Luchin pur și simplu nu pare să se regăsească. Totodată, Helder îmi lasă impresia că e obosit, astfel că durerea e mare în spate. Aș mai evidenția și faptul că Zicu, a cărui prestații au fost modeste în ultimele partide, lucra foarte bine cu Sepsi și avea cu cine intra în combinații, ceea ce nu se poate spune despre Scutaru sau Ignjatijevic. Adevărul e că nici Zicu nu pare foarte proaspăt, iar Magera, după ce a fugit ca nebunul o repriză, de abia se mai mișca în a doua. În plus, amândoi au ușoare accidentări. Deci nu ne e ușor din acest punct de vedere. Numai Goga ce mi-a plăcut ceva mai mult astăzi.

Dar avem și reale probleme de concepție ale atacului și nu știm să fim deosebit de eficienți în joc. Cu două vârfuri înalte, ar trebui să existe ceva susținere de la mijloc pentru a putea face ceva cu mingile lungi trimise către alde Magera și Zăgrean. Același lucru e valabil când ei presează nefiind însă susținuți de la mijloc. Pare să ne lipsească și o minte limpede, deși avem destui jucători experimentați, căci altfel nu îmi explic maniera disperată în care a jucat echipa aproape o repriză întreagă. Trebuie cumva rectificate măcar în parte aceste chestiuni.

Stăteam și mă întrebam în ce măsură putem spera la o schimbare la față a echipei, de care avem atâta nevoie și cât mai curând. Principala mea bază pentru orice optimism este revenirea jucătorilor din apărare, ceea ce ne-ar putea permite să înscriem mai puțin, dar să obținem mai multe puncte. Mai am nădejdea că Zicu va reuși să reintre în joc odată cu apariția lui Sepsi pe flancul stâng al apărării. E clar însă că avem nevoie de puțină calitate în joc ca de aer, căci în ultimele partide ne-am prezentat mai mult ca o echipă de mijlocul clasamentului (ca să fiu diplomat), decât de una din fruntea lui. La clasamentul propriu-zis nici nu mă uit, de înșelător ce e.

Poate ar fi momentul în care și Dusan să facă puțină magie.

Poli: Pantilimon (5) - Helder (5), Luchin (5), Ghionea (5), Scutaru (5,5) - Goga (6), Burcă (5), Bourceanu (5,5), Zicu (5,5) - Magera (6), Zăgrean (5)

Schimbări:

Ignjatijevic (5) pentru Scutaru (min 30)
Rocha (5) pentru Burcă (min 59)
Ricketts pentru Ignjatijevic (min 78)