Vroiam să scriu o retrospectivă mai amplă a primei jumătăți a turului, dar nu vreau să pățesc iarăși ca atunci când am scris despre cei ce trebuiau să fie următorii noștri adversari în preliminariile Champions League.

În acest moment viitorul lui Poli arată cam sumbru, orice rezolvări s-ar găsi. În cazul cel mai fericit, eu văd două opțiuni, care dacă se vor întâmpla, vor putea fi numite cu ușurință miracole. Primul ar fi să apară un investitor cu cap care poate să conducă o afacere într-un mod rentabil pe termen lung. Greu de găsit. Cine e nebun la cap să bage bani într-un fotbal putred din cap până în picioare și de la măduva spinării până în vârful membrelor? (În afară de mafioții implicați în acest moment, bineînțeles) Așa că a doua variantă ar fi apariția unuia cu prea mulți bani și care să susțină echipa din pasiune și din propria plăcere. Dar să nu fie sosia lui Becali. Vise....

Și e tare păcat, pentru că sămânță bună există, pământ fertil asemenea și poate crește ceva care să iasă de sub toate buruienile și spinii din jur. Numai că mâini bune nu prea se găsesc. Pentru că în momentul de față toți se avântă cu capul drept înainte, să ajungă cât mai repede mai în față. Nu se știe ce e la capăt, o fi hău, o fi întuneric, poate, poate o fi un pic de luminiță. Nu contează, important e să nu rămână aici. Dau cu coatele să ajungă, important e să nu se uite înapoi. La noi cei căzuți în urma lor. Și asta nu e rău. Că așa nu ne vor vedea cum ne ridicăm. Ei vor ajunge unde vor ajunge, dar noi vom fi tot aici.

Capul sus! Hai Poli!