Avancronică: Poli - Reșița

Printr-o fericită coincidență, ultima etapă a anului programează un derby bănățean, ba chiar mai mult de atât, un derby bănățean între două dintre principalele candidate la promovare. Am avea o revanșă de luat după destul de dureroasa înfrângere de la Reșița din tur, dar, fără să fac apel la clișeul declarațiilor oficiale, aceasta cade pe locul doi.

Lucrurile sunt cam pe dos față de întâlnirea precedentă. Atunci noi eram echipa urmăritoare, iar înfrângerea ne făcea să ne punem serioase întrebări în privința promovării. A urmat însă o serie excelentă de 6 victorii consecutive și 9 meciuri fără înfrângere care ne-au adus la 4 puncte avans. Reșițenii sunt cei care acum trebuie să forțeze o victorie. Acesta ar fi un motiv pentru care spuneam că nu vom urmări revanșa, mai ales că deja cunoaștem pragmatismul lui Alexa ca antrenor. Pentru noi egalul e bun pentru că vom menține distanța față de adversarul direct, așa că mai mult cam sigur vom sta pe poziții și vom miza pe contraatacuri — arma noastră cea mai bună de doi ani încoace și acum cu atât mai mult, pentru că Reșița va fi prima echipă care va veni pe „Dan Păltinișanu” să atace. (Ca o remarcă interesantă, ultima echipă care ne-a pus probleme acasă, a fost tot o vecină din Banat, Caransebeșul)

Dar să nu fim naivi să credem că rosso-nerri vor tăbărî la poarta noastră din primul minut, lăsând apărarea larg deschisă pentru ca noi să profităm. Dimpotrivă, elevii lui Oprița vor fi prudenți, după cum reiese și din declarații. Nici pentru ei nu e un meci capital. Mai sunt destule etape, iar 4 puncte se pot recupera oricând, mai ales că ne mai așteaptă încă două întâlniri directe în play-off. Pentru reșițeni, mai important decât victoria, este să nu piardă, pentru că o diferență de 7 puncte e mult mai greu de recuperat, mai ales din punct de vedere psihologic.

Așadar, sunt toate premisele să avem parte de un meci în care va domni prudența, dar asta nu înseamnă neapărat că va fi și plictisitor. Chiar de nu-mi fac mari speranțe, mi-aș dori totuși să avem parte de un public ceva mai numeros, măcar ca cel de la meciul din tur, când a fost o atmosferă frumoasă. Dar, fiind perioada friguroasă, mai bine îmi amân așteptările pentru meciurile din play-off.

Ca o părere personală, chiar de ultimele 3 meciuri au fost mai puțin reușite, nu cred că suntem pe o pantă descendentă ca joc. Dimpotrivă, mi se pare că jocul a ajuns acum câteva meciuri la un punct maxim, după care s-a plafonat. Faptul că rezultatele s-au aranjat în așa fel, cu o serie bună și una mai puțin bună, mi se pare mai mult o întâmplare. De exemplu, rezultatele de la Pâncota (1-0), respectiv Caransebeș (0-0), ar fi putut fi invers, deși condițiile au fost asemănătoare, iar calitatea jocului cred că a fost cam la același nivel. În plus, e natural ca o serie foarte bună să se termine la un moment dat, mai ales acum la sfârșit de an, când s-a instalat frigul, oboseala, iar terenurile sunt tot mai proaste și echipele mai arțăgoase. În orice caz, pentru meciul de sâmbătă contează mai mult forma de moment, dar eu cred că nu vom pierde. Dacă vom câștiga, cu atât mai bine!

Și pentru că astăzi se serbează 93 de ani de la înființarea clubului de fotbal al Politehnicii din Timișoara, le urez tuturor poliștilor, indiferent de ceea ce simt ei în acest moment, să vibreze în violet, să-și amintească de momentele dragi alături de Poli și să nu-și piardă speranța că într-o zi vom regăsi cu toții ceea ce am pierdut. 93 de ani de tradiție nu au cum să moară, indiferent de interesele altora.

Hai Poli!