Pentru Čišovský

Suferința majoră a lui Marián Čišovský, diagnosticat cu ALS la începutul acestui an, s-a făcut cunoscută într-un material publicat în ProSport astăzi, cu ocazia celebrării titlului câștigat de clubul lui Ciso, Victoria Plzen. Aceștia au dedicat trofeul fundașului central care a lăsat așa o impresie profundă asupra noastră în timpul petrecut aici.


Transferul său la Poli s-a concretizat în 2008, de la Artmedia Bratislava, și fotbalistul slovac a intrat degrabă în unsprezecele nostru de titulari. La capătul anului, unul destul de amar după titlul pierdut în disputa cu Unirea Urziceni, Čišovský se afla pe prima poziție a podiumului notelor acordate de către Cronica Violetă. Aprecierea prestațiilor sale era exuberantă:

28. Marian Čišovský: 6,09 (16) / 6,19 (27)

Ce zeu putem avea în echipă, e incredibil. Nu ştiu dacă am văzut vreun jucător atât de bun la Poli de când mă uit eu la meciuri, ceea ce chiar de nu e extraordinar de mult, e totuşi un deceniu şi jumătate. Pe lângă calităţile sale de fotbalist, de la intercepțiile excelente, la deposedările cheie, până la driblingurile sale şi pasele de cincizeci de metri, s-a remarcat prin devotament şi determinare, prestaţia sa împotriva Craiovei fiind una de referinţă pentru orice jucător actual sau viitor al Politehnicii. Eu nu am niciun dubiu că este cel mai bun fundaş în campionatul nostru, chiar dacă de fapt nu este de meserie un fundaş central, şi indiferent ce debitează statisticienii importaţi din Italia să îi ajute pe gazetari să ne explice fotbalul. Sper doar să continue în aceeaşi manieră şi anul viitor, căci am mai avut jucători superbi care după o scurtă perioadă de timp şi-au pierdut strălucirea (Emeghara, Osei).

Și după ce a plecat de la noi, Ciso a rămas la înălțime, jucând pentru Viktoria Plzen până la începutul anului trecut. În 64 de meciuri a înscris 12 goluri în campionat, pe lângă care a marcat de cinci ori în cele 21 de partide disputate în Liga Campionilor - de două ori a acces cu Plzen în faza grupelor.

Mi-e greu să exprim tristețea pe care o simt în aceste momente, știind că unul dintre cei mai reprezentativi și admirabili sportivi care au trecut pe la Timișoara suferă de o boală incurabilă, la o vârstă la care ar trebui să-și petreacă timpul gândindu-se la ce urmează unei cariere de succes. Ne rămâne să îi ținem pumnii, ca boala să fie cât mai blândă cu el și să sperăm că vom mai avea ocazia să îl vedem la Timișoara, să îi mulțumim pentru ce a oferit clubului nostru!