Poli - CSMS Iași 2:3 (2:1)

Unele lucruri se schimbă ușor: debutezi trei tineri, joci cu o formulă compactă, arăți determinare. Altele se schimbă mai greu: lipsa pregătirii, ratările repetate, forța de grup. Poli, cea din prima repriză, a arătat nesperat de solid, cu Sorescu, Mailat și Fridrich titulari, tocmai în fața unui club care lupta pentru accederea în Europa League. Poli, cea din a doua repriză, ne-a reamintit limitările acestei echipei, chiar dacă dintre veterani au luptat admirabil Croitoru și fundașul improvizat Elek - în vreme ce alții, Zicu, Goga, Nimely, n-au mai făcut față fizic. N-a fost însă fotbalul rău cu care ne-am obișnuit, am avut parte de două reușite frumoase cu doi tineri în prim plan, Mailat și Sorescu, iar fluierul de final ne-a găsit cu șase juniori în teren. Marea întrebare este unde ne va găsi primul fluier al sezonului 2016-2017.

Meciul a debutat lent, sub cupola de căldură care sufoca terenul. La Poli ne-a surprins imediat prezența lui Elek în apărare, în locul accidentatului Melinte, o improvizație care a funcționat extraordinar. Poate ne-a mai surprins puțin titularizarea lui Sorescu în flancul drept al apărării, el fiind o prezență normal în linia de mijloc, dar improvizația asta era previzibilă. Lucrurile au început să devină interesante după minutul 10: o minge ajunsă în centrul careului este reluată acrobatic de Goga, dar se încăpățânează să lovească bara. Un un-doi elegant în minutul 17 îl deschide pe Nimely în stânga, șutul său fiind respins de Grahovac, ieșit la întâmpinare. Iar apoi, minutul 20: Mailat primește o minge în dreapta, are spațiu, înaintează cu ea la picior, și când ajunge în douăzeci și doi de metri, o pleznește - și mingea zboară, zboară, zboară, cu o boltă perfectă direct în vinclul porții adverse! Părea neverosimil, iar cei mai afectați erau oaspeții, care nu găseau calea spre poarta noastră. Tot compartimentul defensiv s-a ținut bine, Sorescu și Fridrich au reușit să blocheze mai multe incursiuni în flanc, în vreme ce Elek și Torres au controlat zona centrală. După o secetă prelungită de ocazii, am beneficiat de o liberă din afara careului în minutul 37, pe care Javi s-a dus s-o execute: mingea a trecut zidul, dar din nou a lovit bara, în loc să binevoiască să intre în poartă! N-au mai scăpat însă ieșenii două minute mai târziu, când a fost rândul lui Sorescu să iasă la rampă. Acesta a pornit cu mingea la picior din propria jumătate, a schimbat o pasă cu Zicu care l-a deschis ideal pentru cursa sa în flanc, a pătruns în careu și i-a pasat lui Nimely, retras inteligent de lângă fundașul său, iar liberianul a pus latul și a mărit avantajul nostru. În minutul 41 ne-a ajutat și pe noi bara, la un șut din marginea careului, dar așa cum s-a întâmplat adesea în acest sezon, necazul ne aștepta când n-ar fi trebuit să mai vină. Fix la ultima fază a reprizei (bineînțeles că după expirarea timpului adițional dictat), Elek și-a trecut în cont singura scăpare importantă a meciului, a sărit pe sub minge, iar Golubovic a finalizat cu capul din centrul careului, în ciuda efortului făcut de Smaranda.

Că avea să ne fie tare greu în repriza secundă știam deja de pe urma ultimelor experiențe făcute în acest play-out. Dar nimeni nu se grăbea să înscrie chiar la reluare, astfel că prima șansă de gol - o oaspeților - s-a arătat doar în minutul 58, când o posesie neplăcută în careul nostru a fost finalizată cu șut, Smaranda reușind să pareze. Și totul putea să fie mai simplu, dacă în minutul 62 Goga, după o lansare lungă direct din liberă de la centrul terenului, odată ce-l depășise pe Grahovac și avea (doar) un fundaș în cârca, ar fi reușit să-și cadreze șutul în poarta goală. Dar n-a fost să fie, iar între timp formația noastră se prezenta rău din punct de vedere fizic. Ne rupeam repede la mijloc, cu Goga, Nimely, Zicu, uneori Javi și Croitoru rămânând fixați în jumătatea adversă la mingile pierdute pe faza de atac. Se impuneau schimbări, iar pas cu pas Ionuț Popa i-a introdus pe debutanții Velcotă, Bîrnoi și Oprea. Din păcate, diferența de calitate și de experiență s-a făcut simțită, căci niciunul dintre aceștia nu a intrat bine în joc. Oaspeții au forțat și au forțat, iar în minutul 82 au fost răsplătiți. când Fridrich a lăsat prea mult spațiu în flancul stâng, Llullaku a avut timp să-și așeze centrarea pe colțul lung, unde prietenul nostru Cristea, plecat dintr-o presupusă limită a ofsaidului, a împins balonul în poartă. Fără Javi, care mai ținea mingea la mijloc, ieșenii și-au permis să rămână sus și să pună constant presiune, ca în minutul 89 să marcheze golul victoriei. A fost, ca de atâtea ori, o fază familiară, un adversar liber în zonă centrală, douăzeci și ceva de metri, închizătorii pe altundeva, iar Piccioni a trimis un șut năprasnic, la colțul din dreapta jos al porții lui Smaranda, fără șanse pentru portarul nostru. Și așa s-a terminat, încă un meci pe care nu meritam să-l pierdem, ca atâtea altele în perioada Florin Marin, dar genul de meci care, dincolo de haosul administrativ care a umbrit tot ce s-a întâmplat la club în trecutul recent, ne-a arătat că viața în Liga 1 este grea.

A fost un rămas bun care lasă loc de ceva speranțe, în cazul în care se găsește o formulă pentru a continua activitatea fotbalistică la club anul viitor. S-a văzut destul de clar că aveam resurse în cadrul clubului cu care să abordăm acest retur, fără a transfera încă o echipă în aceasta iarnă. Da, clar, n-ar fi fost simplu deloc, căci nu reușești cu una, cu două să introduci meci de meci trei juniori de 18-19 ani, să-i capacitezi la maximum și să ai garanția rezultatului. Problema este că nici cu ce-ai adus n-ai avut garanția vreunui rezultat și, pe deasupra, te-ai umplut de ridicol prin prisma evoluțiilor avute. Și să mai vedem un lucru, relativ curios: Iașiul a jucat un fotbal lent, nicidecum la ce mă așteptăm de la o echipă în pragul Europei. Asta ne-a oferit timp și spațiu în prima repriză, cât au putut alerga Goga și Zicu, și așa am creat mai multe ocazii. N-am putut să nu mă gândesc la ultimul șut ratat al lui Zicu, chiar înainte de a fi schimbat, că a fost o expresie fidelă a contribuției sale la Poli în acest mandat.

Ca să continuăm în obiectivitate, Mailat a dat un gol spectaculos, dar este un jucător capabil de mai mult de atât. Popa a greșit în repriza secundă când l-a ținut retras, în favoarea lui Zicu, care din oboseală nu mai putea să se retragă, dar această decizie ne-a și limitat capacitatea de a contraataca. Iar prezența celor trei tineri s-a văzut mai puțin în repriza a doua și fiindcă ai nevoie de cai bătrâni la mijloc. Croitoru parcă a renăscut în postura de organizator al jocului, ceea ce am presupus că ar fi trebuit să fie rolul său de când a fost adus aici. Javi a făcut un meci destul de bun, oricum peste ce am văzut recent de la el, și a intrat bine în combinații. Iar Elek - dacă aveam pe parcursul sezonului un fundaș cu viteza lui Elek, altfel arăta recordul nostru defensiv. Și, la o adică, nici Torres nu a făcut un joc de lepădat. În schimb Nimely a suferit în avanposturi, prestația sa fiind salvată doar de golul izbutit din serviciul lui Sorescu.

Aș mai zice să nu ignorăm nici faptul că n-am jucat propriu-zis la rezultat, fiindcă dacă o făceam, nu terminam cu șase juniori meciul.

Dar asta e. Pentru toate reușitele lor, ne-a lipsit consistența ca echipă. Ceea ce știm (și știam), este că putem construi ceva interesant pentru sezonul viitor, așa cum puteam construi ceva interesant anul trecut, chiar și anul ăsta. Dacă am pleca cumva de la un zero, adică de la o situație în care să poți face un plan și o echipă, fără a ne trezi că pierdem tot ce-i bun din lipsă de bani sau, la fel de grav, lipsă de viziune, am avea cinci jucători tineri care sunt pregătiți de liga a 2-a, ținem încă cinci care să crească. Pe lângă ei, cu un jucător de tipul lui Croitoru, și alți câțiva luptători, am putea forma un lot bun pentru anul viitor. Mă tem că astea-s mai mult fantezii, în acest moment. Sau, ca să folosim niște termeni consacrați, "vise erotice".

Poli: Smaranda (5,5) - Sorescu (6,5), Elek (6,5), Torres (6), Fridrich (6) - Croitoru (6,5) - Mailat (6,5), Javi (6), Goga (5,5) - Zicu (5), Nimely (5,5)

Schimbări:

Velcotă (5) pentru Goga (min 67)
Bîrnoi pentru Zicu (min 75)
Oprea pentru Javi (min 80)