Grozavu şi 3-4-3-ul

Judecând după ultimele meciuri amicale, se pare că aşezarea tactică din meciul cu Craiova, acel 3-4-3 despre care Claudiu Niculescu zicea înainte de partidă că probabil este o greșeală de prezentare la TV, pare menit să rămână prima variantă în arsenalul tactic al echipei. Este o formulă care a câștigat mult în popularitate în ultimii ani, grație unor antrenori precum Antonio Conte și Pep Guardioala, care au găsit în ea dinamica de care aveau nevoia să blocheze tradiționalele 4-2-3-1 sau
4-3-3.

Ce presupune această așezare și cum putem noi spera să emulăm într-un fel sau altul ceea ce au reușit niște echipe care dispun de un capital enorm de calitate?

Istoric, variantele cu trei fundași în linia de fund au venit ca răspuns la formațiile care jucau cu doi atacanți, o situație uzuală acum trei decenii. Astfel, doi fundași aveau responsabilități directe de marcaj și al treilea era mereu disponibil să dubleze. În situația cu un singur atacant, dificultatea era că unul dintre fundași era „în plus”, ceea ce crea slăbiciuni numerice în alte zone ale terenului.

Lucrurile s-au schimbat recent datorită progresului individual făcut de fotbaliști, care între timp sunt mult mai compleți decât erau în anii 80 și 90. Capacitatea fizică sporită le permite să ocupe spațiul mai eficient și să creeze densitate la mijloc, ca apoi să aducă rapid jucători în față pe faza de atac și să se replieze la fel de rapid. Ca idee de joc, reprezintă o soluție pentru formațiile cu deficiențe în centrul apărării, reformulând rolurile celor din spate.

Drept consecinţă apare o susceptibilitate defensivă la atacuri în flancuri, pentru care este esențial ca unul din mijlocași să coboare să acopere spațiul lăsat de fundașul atunci când acesta atacă adversarul. Fundașul central are de regulă un rol de libero și o mobilitate mai mare (Artean), astfel contracarându-se deficiența obișnuită în fața formațiilor cu un singur vârf. Ce pierzi însă în flancuri, câştigi în zona centrală a apărării, pe care o consolidezi. În plus, prin această aglomerare defensivă se crează un remediu la pressingul adversarilor, grație numărului sporit de variante de pasă scurtă.

Dacă treiul defensiv este clar ca structură, linia de patru de la mijloc poate avea diferite dinamici, de la cei patru jucători așezați în linie (1-1-1-1), la o formulă „diamant” (1-2-1), cu un cvasi-închizător și un cvasi-mijlocaș ofensiv. Este mai dificil să joci cu mijlocaşii în linie, fiindcă trebuie să funcţioneze la unison cu celelalte compartimente, altfel rămâi uşor expus; în varianta diamant rolurile sunt mai clare şi nu rişti să rămâi prea sus cu doi mijlocaşi.

Formula se poate schimba în funcție de faza de joc într-un 5-3-2, un fel de 3-4-2-1 sau chiar un 3-2-5, adică este o aşezare deosebit de flexibilă. Esențială este prezența unui mijlocaș defensiv energic, cu capacitatea de a recupera multe baloane și de a defini construcția echipei (Vașvari). La fel de important însă este rolul mijlocașilor de pe extreme, care trebuie să penduleze între atac și apărare, ceea ce presupune un efort considerabil. În mod uzual nu este o formulă care să abuzeze de centrări înalte, ci de un joc de construcție elaborat. Prin eliminarea fundașului lateral clasic, care dubla deseori mijlocașul lateral în atac (vezi Crețu-Munteanu), construcția trece mai degrabă prin centru.

Ofensiv, această așezare oferă multe opțiuni de pasă, cu condiția ca jucătorii să fie suficient de mobili. Atât Roman, cât și Ciaccheri sau Bîrnoi sunt jucători care exemplifică acest tip de mobilitate, deși nivelul arătat de Bîrnoi în ultima vreme are de ce să ne dea de gândit. Important pentru trioul ofensiv este să aibă capacitatea de a juca și înspre flanc, de a putea depăși adversari direcți prin dribling și a centra cu precizie. Practic ai garanţia de a avea oameni pentru atac, care dau şi bătăi de cap fundaşilor adverşi prin uşurinţa cu care schimbă poziţiile între ei.

Uitându-ne la particularitățile acestui 3-4-3 vedem de ce Grozavu se declara satisfăcut ieri de aportul fizic pe care l-au adus jucătorii cu Reșița, deși meciul nu a fost unul grozav. Motorul care definește succesul așezării stă în dispoziția la efort a jucătorilor. La fel de adevărat este că e nevoie de un grad de colaborare ridicat între linii și de fundași rapizi, care să acopere și zona laterală - ceea ce nu prea avem. Va fi chiar interesant de văzut ce rol poate juca Cânu în această variantă, calitățile sale fiind mai ales în poziționare și în citirea jocului - într-un fel mai degrabă ca acel libero, pe care-l joacă acum Artean.

Vom vedea cât de abili suntem în a ne adapta la această abordare tactică din mers. Atât Guardiola, cât și Conte au făcut tranziția de la 4-1-4-1 înspre 3-4-3, ceea ce nu este chiar același lucru cu 4-2-3-1-le nostru. În plus, așa cum scriam deja, au avut la dispoziție jucători de foarte înaltă calitate și au reușit să-i reinventeze pe cei care nu se integrau în sistem. Nu știu ce familiaritate au alb-violeții cu această formulă, dar pe hârtie vine să rezolve o parte din problemele noastre. Dacă este să creeze altele, ne putem aștepta chiar la revenirea înspre formula folosită de Ionuț Popa. Totul va depinde de cum vor reacționa și Claudiu Niculescu &co. la această fantezie grozavă. Haha, scuze.

Surse:

Bavarian Football Works
Wyscout
Elite Soccer Conditioning
Tactics Explained (video)