Eseu despre Alexa

Începusem să aștern niște gânduri legate de starea anostă pe care am trăit-o la meciurile din acest an și am ajuns să scriu o analiză destul de lungă a lui Alexa în acest an. Chiar când eram gata să public, apăruse „bomba” cu posibila demisie a lui Timofte. Cuplată și cu o plecare a antrenorului ar fi făcut cam degeaba toată această postare. Dar cum Alexa a spus el însuși că vrea să rămână pentru a conduce echipa în liga întâi, cred că e momentul cel mai potrivit pentru acest articol.

Promovarea bate la ușă, oricât de mult încearcă să ne convingă staff-ul tehnic al clubului că „încă nu suntem promovați” și că „mai e mult de muncă”. Totuși, acest lucru nu mă prea entuziasmează. La urma urmei, promovarea era nu doar obiectivul principal, ci și singurul deznodământ acceptabil. Și cu bugetul și condițiile pe care le-am avut, cu nivelul general extrem de scăzut al tuturor adversarilor noștri, promovarea era un lucru normal. Iar lucrurile normale nu prea au cum să entuziasmeze, doar să mulțumească.

Astfel, nici Alexa nu cred că are mari motive de bucurie, dacă și-ar face o analiză obiectivă, ca din punctul de vedere al unui conducător sau patron al clubului de fotbal. Și pentru că nu-mi dau seama cine din anturajul ACS Poli ar putea suplini acest rol, zic să ne punem noi în postura ipotetică de șefi ai antrenorului principal și să vedem cum apreciem prestația sa. Doar clubul e susținut din banii noștri, nu?

Așadar, obiectivul principal al promovării va fi atins conform așteptărilor, după cum spuneam, dar nici un șef nu te va ridica în slăvi pentru că te înscrii în limitele normalului. Sigur, aici ar fi și vina conducerii că a propus doar acest obiectiv, care ar fi trebuit să fie mai degrabă o necesitate, nu o țintă finală. Ținta finală ar fi trebuit să fie crearea unei echipe care să reziste în prima ligă. Astfel, simpla bifare a obiectivului nu ar trebui să atragă laude sau motive de extaz. Cel mult câteva aplauze și speranța că o va ține tot așa.

Iar în cazul de față mi-e teamă ca „tot așa” să nu ducă la o retrogradare „tot așa” ca sezonul trecut. Sigur, nivelul echipei e mai ridicat, dar avem oare semne că putem rezista în prima ligă? E greu de spus, pentru că nu știm care e nivelul primei ligi față de cel al umililor noștri adversari de acum. (Poate acel amical anulat cu Dinamo ar fi fost chiar util)

Dar dacă ne referim doar la echipa noastră, nu mă impresionează cifrele record din dreptul nostru, pentru că sunt înșelătoare. Avem cel mai bun golaveraj și cele mai multe goluri, dar are cineva siguranța că atunci când vom avea nevoie de gol, îl vom și marca? Impresia mea e că deși am putut bate la scor atât cele mai slabe echipe, cât și pe cele mai bune, uneori ne-am chinuit groaznic chiar și să avem șuturi pe poartă. Cu alte cuvinte, precizia la finalizare e relativ slabă în continuare, dar e și fluctuantă. Degeaba vom bate 6-0 ultima clasată, dacă nu vom putea înscrie atunci când trebuie cu locurile 13, 12, 11...

Și dacă tot am menționat vechi metehne, să completăm lista: în continuare jocul cu om în plus pare că e în dezavantajul nostru, nu știm să ținem de rezultat sau să profităm de superioritatea în joc. Legat de acest ultim punct, efectiv m-a călcat pe nervi abordarea de pe finalul ultimelor trei jocuri (și nu numai), când, aflându-ne chiar și în superioritate numerică, am ales să ne apărăm și să ținem de rezultat cu dinții, de parcă jucam barajul retrogradării, nu extinderea avansului la 10 puncte. Înțeleg să fim prudenți și pragmatici, dar rezultatul în aceste trei finaluri de meci a fost atât penibil (Pap avertizat și Melinte elminat pentru trageri de timp, un corner la care nimeni nu a urcat în atac, și am pierdut mingea aproape instant încercând să o protejăm), cât și periculos: dacă recitiți cronicile veți observa că adversarii noștri au avut mari ocazii tocmai în aceste minute în care ne apăram, iar Mioveni chiar ne-au și egalat. Pare că Alexa nu învață din propriile greșeli.

Pentru laude, Alexa ar fi trebuit să ne impresioneze în vreun fel. Oare cu ce ne-ar fi putut Alexa impresiona sezonul acesta? Ar fi putut ca jocul echipei să fie spectaculos în mod constant, astfel încât să aducă și să mențină publicul pe stadion, în ciuda proastei imagini a clubului și a incompetenței celor responsabili de ea. N-a fost cazul, căci excelenta serie de 6 victorii categorice din sfârșitul anului trecut, nu a fost confirmată cu un joc care să placă ochiului în acest început de an.

Ar fi putut să ne uimească cu un tânăr talent cooptat în echipa mare. A început bine cu introducerea lui Dragomir, dar apoi lipsa perseverenței a dus la situația pe care o știm, tânărul fiind pe moment exclus din lot și cu un pas peste hotare. Sigur, poate că Alexa nu ar fi avut oricum ce să facă în acest caz, dar mai sunt și alți tineri lăudați de a căror valoare nici măcar nu ne putem pronunța pentru că nu li s-a dat vreo șansă, deși oportunități au fost. Mai este și Bocșan, care a primit șanse, dar doar când nu exista alternativă mai experimentată. Dar despre asta am vorbit deja. Dacă ar fi să facem comparații, cu Velcea am obținut nu doar o promovare surprinzătoare, dar l-am câștigat și pe Bărbuț.

Scopul meu nu e să îl defăimez pe Alexa. Dar aceste observații după aproape un sezon cu el la cârmă sugerează că deși nu e un antrenor rău, el nu impresionează, în ciuda cifrelor spectaculoase. Evident, sunt și aspecte bune: jocul parcă e ceva mai cursiv, se pasează mai mult, avem mai multe soluții de atac decât „mingea la bătaie” sau „sprintul lui Bărbuț”. Fazele fixe pare că sunt exersate și am progresat destul de bine la acest capitol, deși mai e de lucru. Avem jucători mai buni, mai tehnici, unii pentru care Alexa a și mizat. Doman, de exemplu, ar putea fi genul de jucător care să facă diferența în prima ligă. Iar Popescu - pe care nu l-am menționat în precedentul paragraf, pentru că nu a fost promovat din sânul clubului - a fost unul dintre cei mai buni jucători. În fine, simplul fapt că Alexa reușește o promovare în primul său sezon complet ca antrenor, este ceva de remarcat și un posibil semn al unei cariere de succes.

Dar până la urmă chiar trebuie ca Alexa să ne impresioneze? Nu este de ajuns normalul? Depinde mult și de ce lot vom putea avea la dispoziție sezonul viitor și de multe alte variabile externe, dar la o adică, nu zic că nu ne putem menține în prima ligă chiar și cu lotul actual. Ideea e că totul e prea incert și ne-am fi așteptat ca după 3 ani de la existența clubului în starea sa actuală, să avem ceva garanții că nu au fost degeaba. E poate nedrept să pun totul în cârca antrenorului, cu o conducere atât de incompetentă alături, dar asta este diferența între mediocru și excepțional. Dacă echipa impresiona și ar fi indus opiniei publice părerea că nu vom avea probleme în prima ligă, atunci nu cred că ar fi fost atâtea tensiuni, scandaluri și poate nici stadionul atât de gol.

Per ansamblu, pare că Alexa nu a progresat prea mult față de anul trecut, când era la același nivel cu Velcea și Șunda. Și e păcat, pentru că un pas înainte ar fi un pas mare, căci toate problemele enumerate mai sus gravitează în jurul aceleași slăbiciuni, pe care o știm încă din primele meciuri. Din prudență excesivă ne apărăm și atunci când nu trebuie și nu putem profita de situațiile de superioritate. De frica eșecului nu se bazează pe jucători tineri neconsacrați (vezi introducerea lui Scutaru în loc de Bocșan în meciul cu Tărlungeni) chiar și când, grație avansului considerabil, un eșec nu ar fi un dezastru. Of, de-ar putea căpitanul Alexa să-l îmbărbăteze puțin pe antrenorul Alexa!

Această analiză ar fi putut fi mai potrivită la finalul sezonului, dar aș zice că pentru noi sezonul următor începe în curând, după următoarele 2-3 meciuri. Astfel că Alexa se va putea lipsi de orice prudență și să ne impresioneze cu adevărat.

Hai Poli!

Aceasta a fost părerea noastră, dar suntem foarte curioși și de opinia cititorilor noștri. Votați în sondajul din dreapta paginii: „Cum apreciați prestația lui Alexa în acest sezon?”